SFÂNTUL GRIGORE DE NYSSA – Viaţa Sfintei Macrina

Viaţa Sfintei Macrina nu este doar o biografie, ci şi o hagiografie, prima hagiografie feminină din istoria creştinismului. Autorul, Grigore de Nyssa, fratele protagonistei, îşi rememorează etapele vieţii Macrinei pentru a propune un model contemporan de sfinţenie. Prin urmare, datele unei existenţe concrete sunt selectate, asamblate şi reorientate printr-o grilă specială, care este grila hagiografică. Hagiograful nu minte, nu distorsionează realitatea cu scop pur propagandistic, ci calchiează această realitate după o schemă ideală, interioară. Singurul „păcat” al hagiografului este admiraţia absolută pe care o nutreşte faţă de eroul/eroina  său/sa. Când admiri sau iubeşti, “obiectul” admiraţiei sau al iubirii se transfigurează de la sine; din fericire, între admirator şi admirat se interpun adesea regulile profane ale retoricii, care controlează cât de cât configuraţia textului. Acestea fiind zise, cititorii de astăzi a Vieţii Macrinei, ca şi cei de ieri, vor rămâne în minte nu cu o serie de informaţii istorice sau de anecdote, ci cu senzaţia apropierii de un ghid spiritual. (…)

Biografiile feminine impun mai ales figuri emblematice: fecioara (Macrina, Sinclitia) şi văduva (Olimpiada, Melania). Femeia casnică, mama, creştina normală sunt ignorate sau lăsate în umbră (Albina, mama Melaniei). Pentru a accede la statutul de model trebuie să o rupi cu structurile sociale tradiţionale, să transgresezi codul în vigoare, să spargi regulile establishment-ului. Toate femeile model sunt, într-o anumită măsură, revoltate, provocatoare, excepţii. Totuşi, alegerea lor de viaţă este legitimă, căci fecioria perpetuă şi asceza sunt prezente în viaţa însăşi a Modelului prin excelenţă: Iisus. A-L urma pe Hristos până la capăt înseamnă a abjura valorile lumii, a renunţa la privilegiile sociale, a depăşi condiţia de femeie. Într-adevăr, tema depăşirii feminităţii – înţeleasă ca slăbiciune demnă de dispreţ, fragilitate, inconstanţă, lipsă de fermitate şi de rezistenţă etc. – revine constant. Formula paradoxală de mulier virilis (gyne andreia) este un oximoron  care trimite nu numai la portretul final din Proverbe, dar şi la modelul androginului, a cărui perfecţiune, deşi cu neputinţă de atins, nu aparţine acestei lumi. Sfântul Grigore îi scrie destinatarului epistolei despre sora sa: “O femeie a fost prilejul povestirii noastre. Să-i zic oare femeie…? Căci nu ştiu de se cuvine s-o numesc după fire pe cea ajunsă mai presus de fire ”. “Femeia-bărbat” este o femeie care îşi ajunge sieşi, nemaiavând nevoie de existenţa bărbaţilor, descurcându-se singură în toate împrejurările vieţii sale.

Cristian Bădiliţă

Preţ 18 lei (la comandă prin poştă)